În 1845, muncitorii au descoperit urme ale unei ferme romane în districtul forestier Hasselt, demonstrând că oamenii se stabiliseră deja aici cu peste 1.000 de ani în urmă. Această descoperire amintește de lunga istorie a sitului și de importanța sa în lumea antică.

Rambach a fost probabil fondat la mijlocul secolului al XII-lea. Cu toate acestea, cele mai vechi dovezi nu sunt găsite până în 1264, când doi chiriași numiți "Heinricus și Cunradus de Rombach" sunt menționați în registrul de proprietate al mănăstirii Altmünster din Mainz.

În 1441, Rambach a devenit în cele din urmă proprietatea landgravilor din Nassau. Cu toate acestea, Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648) și-a pus amprenta asupra satului. Mulți oameni au murit sau au fugit, iar câmpurile au fost invadate de vegetație, puținii supraviețuitori reușind cu greu să le cultive.

În 1673, Rambach a ars aproape complet într-un incendiu devastator. Sătenii sufereau deja din cauza efectelor războiului în acea perioadă. Incendiul nu a distrus doar casele, ci și documente valoroase, ceea ce înseamnă că multe înregistrări despre istoria satului au fost pierdute.

În 1778, Rambach a fost lovită de o inundație majoră care a provocat pagube importante. Clopotele bisericii au avut, de asemenea, o istorie zbuciumată: cel mai vechi clopot care poate fi auzit și astăzi datează din 1816. Alte două clopote au trebuit să fie date spre topire în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

După războiul german din 1866, Rambach a devenit parte a Regatului Prusiei. Sub administrația prusacă, au fost implementate importante îmbunătățiri ale infrastructurii, cum ar fi construirea de noi drumuri și extinderea legăturilor de transport, ceea ce a conferit orașului o nouă importanță.

Încă din anii 1860 - în cursul reformelor educaționale prusace și al introducerii învățământului obligatoriu - școala din Rambach a fost îmbunătățită semnificativ și dezvoltată în continuare. În 1902, Rambach a primit o nouă clădire școlară, care a fost folosită până în secolul XX.

În 1891, a fost pusă piatra de temelie pentru biserica protestantă, care există și astăzi. Un an mai târziu, la 15 septembrie 1892, aceasta a fost sfințită.

Împreună cu Bierstadt, Dotzheim, Erbenheim, Frauenstein, Heßloch, Igstadt și Kloppenheim, Rambach a fost încorporat în Wiesbaden la 1 aprilie 1928.

Al Doilea Război Mondial a lăsat răni adânci: La 2 și 3 februarie 1945, Rambach a fost puternic bombardat. Treizeci de persoane și-au pierdut viața și multe case au fost distruse. Reconstrucția a început la scurt timp după aceea, iar în anii 1950 satul a trecut prin prima renovare a infrastructurii.

Reconstrucția efectivă a Rambach a început în deceniile de după război. În anii 1950, turnul de apă a fost construit pe Bingert, precum și stația de pompieri și cabana pădurarului. În 1958, a fost deschisă Școala Adolf Reichwein - un pas important în istoria educațională a satului.

După război, populația din Rambach a crescut până la aproximativ 2 373 de persoane în 1950. Cu toate acestea, la fel ca în multe alte zone rurale, numărul fermelor de aici a scăzut și el. Din ce în ce mai mulți oameni făceau naveta la locul de muncă în Wiesbaden, ceea ce a caracterizat schimbarea într-o suburbie populară.

Progres: În 1902, vechile lămpi stradale cu parafină au fost înlocuite cu lămpi electrice, iar în 1904 a intrat în funcțiune sistemul central de alimentare cu apă din Rambach.